vineri, 2 noiembrie 2018

Mikhtav 82

A apărut numărul 82 al revistei Fraternității Sfântul Ilie, Mikhtav.
Revista este disponibilă în limbile română și franceză și poate fi comandată la adresa de mail: schitulstanceni@yahoo.fr (pentru acest număr cuprinsul în limba română este diferit de cel în franceză)
In sectiunea Publicații a blogului aveți acces la numerele precedente ale revistei.



miercuri, 3 octombrie 2018

Pelerinajul Ictus-Voyage / Le pèlerinage Ictus-Voyage

Cel de-al doilea pelerinaj anual organizat de Ictus-Voyage în România.
Sub coordonarea doamnei Georgeta Iuga (Baia-Mare), iconograf și a doamnei Marie-Gabrielle Leblanc (Paris), istoric al artei, un grup de pelerini francezi s-au oprit pentru un moment de rugăciune la schitul Stânceni, pentru a-i descoperi istoria, vocația la rugăciunea pentru Unitatea creștinilor și pentru masa comună.
Cu bucurie am întâlnit astfel o voluntară de la Centrul spiritual din Nancy (vechiul Carmel din Nancy unde am depus voturile monahale), un cuplu din Dijon (dieceza de care aparține Mănăstirea din Saint-Remy), o terțiară a Carmelului din Avon și alți pelerini veniți din cele patru colțuri ale Hexagonului!

Maica Éliane
&&&

Deuxième pèlerinage annuel organisé en Roumanie par Ictus-Voyage.
Sous la houlette de Georgeta Juga (Baia Mare), iconographe, et de Marie-Gabrielle Leblanc (Paris), historienne de l’art, un groupe de pèlerins français sont venus prier au skite de Stânceni, découvrir son histoire, sa vocation de prière pour l’Unité des chrétiens, partager le repas.
Joie d’accueillir ainsi une bénévole du Centre spirituel de Nancy (anciennement le Carmel de Nancy où j’ai fait profession), un couple de Dijon (le diocèse du Monastère de Saint-Remy), une tertiaire du carmel d’Avon et d’autres venus des quatre coins de l’Hexagone !

Mère Éliane


luni, 1 octombrie 2018

Sfânta Tereza de Lisieux și Sfântul Siluan de Athos / Sainte Thérèse de Lisieux et saint Silouane de l'Athos

Sărbătorile sfinților reprezintă pentru credincioșii creștini îndemnuri la o viață dedicată lui Dumnezeu și aproapelui în simplitatea apropierii de Creator și de creație. În acest sens întâlnirea cu sfinții și manifestarea devoțiunii față de aceștia trebuie să se exprime printr-o atitudine de respect și ascultare.
Schitul carmelitan ”Sf. Cruce” din Stânceni a celebrat sărbătoarea Sfintei Tereza de Lisieux în această atmosferă alături de prieteni și apropiați. De notat venirea părintelui Ioan Fărcaș, protopopul de Târgu Mureş, cu un grup de credincioşi. Prezentă la Stânceni, prin moaștele sigilate în masa altarului bisericii schitului, Sfânta Tereza revarsă ploaia de trandafiri promisă asupra acelora care îi cer mijlocirea.
Programul sărbătorii Sfintei Tereza a cuprins o scurtă, dar interesantă conferință propusă de Maica Éliane și părintele Adrian Stoian, preot ortodox din Toplița. Aceștia au prezentat viețile Sf. Siluan Athonitul (1866-1938) și a Sf. Tereza de Lisieux (1873-1897), doi sfinți care au trăit în tradiții liturgice diferite, dar care au intrat în comuniunea sfinților prin jertfa vieții și puterea mesajului de credință, speranță și iubire pe care ni l-au lăsat. Dacă Sf. Tereza a ”simțit”, după cum o spune adesea, prezența lui Dumnezeu și necesitatea de a acționa pentru ca Dumnezeu să fie cunoscut și iubit, Sf. Siluan scoate în evidență modul în care sufletul tânjește după Dumnezeu, o dorință care consumă și împlinește.
Ziua a continuat cu vecernia sfintei Tereza, un oficiu cântat de cei prezenți în biserica schitului, folosind imnele din Antologhionul carmelitan editat prin meritul, preocuparea și osteneala maicilor Carmelului de la Stânceni, care au pregătit ediția în limba română a textelor compuse în limba franceză pentru oficiile proprii ritului bizantin (Mitropolit Lucian Mureșan în Cuvânt înainte la Antologhionul carmelitan, Ed. Buna Vestire; Blaj, 2002).
Întâlnirea s-a încheiat prin așezarea intențiilor de rugăciune ale celor prezenți la statuia Sfintei Tereza din apropierea bisericii, dovadă a încrederii în mijlocirea acestei sfinte care, în pofida vieții scurte și a faptului că nu a părăsit niciodată mănăstirea a devenit prin râvnă, dăruire și iubire patroana misiunilor (în 14 decembrie 1927, prin Papa Pius al XI-lea) și doctor al Bisericii (în 19 octombrie 1997, prin Sf. Ioan Paul al II-lea Papa).
Adăugăm textul conferinței Maicii Éliane:
Preot Adrian Lung

&&&


Les fêtes des saints représentent pour les chrétiens des exhortations à une vie consacrée à Dieu et au prochain dans la simplicité de l’approche du Créateur et de la création. En ce sens la rencontre avec les saints et la manifestation de dévotion à leur égard s’expriment par une attitude de respect et d’écoute.
Le skite carmélitain de la sainte Croix de Stânceni a célébré la fête de sainte Thérèse de Lisieux dans cette atmosphère avec des amis et des proches. À noter la venue du protopope de Târgu Mureş, P. Ioan Farcas, avec un groupe de fidèles. Présente à Stânceni, par ses reliques scellées dans l’autel de la chapelle du skite, sainte Thérèse verse la pluie de roses promise à ceux qui demandent son intercession.

Le programme de la fête de sainte Thérèse a compris une courte, mais intéressante conférence proposée par Mère Éliane et Père Adrian Stoian, prêtre orthodoxe de Topliţa. Ceux-ci ont présenté la vie de saint Silouane de l’Athos (1899-1938) et de sainte Thérèse de Lisieux (1873-1897), deux saints qui ont vécu dans des traditions liturgiques différentes, mais qui sont entrés dans la communion des saints par le sacrifice de leur vie et la puissance du message de foi, d’espérance et d’amour qu’ils nous ont laissé. Si sainte Thérèse a « senti », comme elle le dit souvent la présence de Dieu et la nécessité d’agir pour que Dieu soit connu et aimé, saint Silouane a mis en évidence le mode avec lequel l’âme aspire à Dieu, un désir dévorant qui comble.
La journée s’est poursuivie avec les vêpres de sainte Thérèse, un office chanté par ceux qui étaient présents dans la chapelle, avec les hymnes de l’Antologhion carmélitain édité « par le mérite, le souci et le travail des carmélites de Stânceni, qui ont préparé l’édition en roumain des textes composés en français pour les offices du rite byzantin (Métropolite Lucian, avant-propos de l’Antologhion carmelitan, éd. Buna Vestire, Blaj 2002).
La rencontre s’est achevée par la déposition des intentions de prière des participants à la statue de sainte Thérèse près de la chapelle, signe de la confiance en l’intercession de cette sainte qui, malgré sa courte vie et le fait qu’elle ne soit jamais sortie du monastère est devenue, par son zèle, son offrande et son amour la patronne des missions (le 14 décembre 1927, par le pape Pie XI) et docteur de l’Église (le 19 octobre 1997, par le pape saint Jean-Paul II). 
On ajoute la conférence proposée par Mère Éliane:
Éliane_francais

Père Adrian Lung












duminică, 16 septembrie 2018

Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci la Stânceni / L'Exaltation de la Sainte Croix á Stânceni


Timpul liturgic reprezintă pentru credincioșii creștini modalitatea de a se raporta la Dumnezeu, de a se încadra în logica Creatorului. Sărbătorile care jalonează acest timp sunt repere de aprofundare teologică a credinței în dimensiunea sa comunitară.
Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci reprezintă manifestarea iubirii neîngrădite a lui Dumnezeu față de om  și motivul de speranță în mântuirea promisă. Pentru Schitul Stânceni sărbătoarea reprezintă și hramul ansamblului monastic ce va împlini anul viitor 25 de ani de la fondarea ce s-a dorit a fi un loc de rugăciune pentru unitatea creștinilor. Această dimensiune ecumenică se împlinește permanent prin rugăciunea zilnică și prin legăturile pe care cei apropiați schitului le cultivă în propria comunitate. În mod deosebit, Fraternitatea Sf. Ilie unește credincioși dornici să pună în evidență aspectele de credință și de viață creștină comune și să estompeze diferențele care duc la dezbinare.
Anul acesta sărbătoarea hramului a adunat la Stânceni credincioși de diferite confesiuni (ortodocși, greco-catolici, romano-catolici) sau naționalități (români, maghiari, francezi). Cu toții am sărbătorit Crucea de viață dătătoare.
Programul liturgic a cuprins Utrenia, urmată de venerarea unei relicve a Sfintei Cruci păstrată la Schit și Sfânta Liturghie pontificată de Părintele Nicolae Anușcă, reprezentantul Preafericitului Părinte Lucian alături de părintele arhimandrit Cornel Dîrle, preotul Schitului și de alți cinci preoți (protopopul de Borşa, Marius Mureşan, protopopul de Târnaveni, Sorin Ivan, venit cu un grup de credincioşi din Cetatea de Baltă, protopopul de Gheorgheni-Reghin-Teaca, Adrian Lung, preot Dr. Mihai Ștefănescu, venit cu cantorul sau, preotul paroh din Sărmaş, Vasile Frăsinaru), oaspeți obișnuiți care împărtășesc pe deplin idealul ecumenic propus de surorile carmelite.
Părintele Nicolae Anușcă a transmis în predica sa mesajul de salut al PF Părinte Lucian și a vorbit celor prezenți despre simbolul Crucii și despre modul în care noi trebuie să ne raportăm la tot ceea ce înseamnă Crucea.
A urmat un parastas pentru membrii decedați din Fraternitatea Sf. Ilie: Pr. Liviu Sabău, Pr. Jean-Baptiste Robin, Pr. Ilie Moldovan, Saveta Mureşan, Teodor Retegan, Maria Cosma, Vasile Chiuzan, Roza Becze, Lucia Miron, Maria-Olga Iovanescu, Doina Roman, Oana Seceleanu, Veturia Tinţiu.
De remarcat prezența la Sf. Liturghie a Părintelui arhimandrit Emilian Telcean, starețul mănăstirii ortodoxe Sf. Ilie din Toplița, un prieten al Schitului care ne este alături la momentele importante şi prezenţa noului preot romano-catolic din Stânceni, Păr. Ciprian-Iosif Scheianu.
Masa comună și întâlnirea Fraternității Sfântului Ilie au desăvârșit  o zi de rugăciune și comuniune fraternă, o zi care arată că acolo unde este bunăvoință și deschidere, unitatea în jurul idealului comun este posibilă.


Preot Adrian Lung

&&&

Le temps liturgique représente pour les chrétiens la manière de se référer à Dieu, de s’intégrer dans la logique du Créateur. Les fêtes qui jalonnent ce temps sont des repères d’approfondissement théologique de la foi dans sa dimension communautaire.

La fête de l’Exaltation de la Sainte Croix exprime la manifestation de l’amour sans limite de Dieu pour l’homme et le motif d’espérance dans le salut promis. Pour le skite de Stânceni, c’est aussi la fête patronale de l’ensemble monastique qui va compter l’an prochain vingt-cinq ans depuis sa fondation pour être un lieu de prière pour l’Unité des chrétiens. Cette dimension oecuménique se réalise en permanence par la prière quotidienne et par les liens que ceux qui sont proches du skite cultivent dans leur propre communauté. En particulier, la Fraternité Saint-Élie unit les fidèles désireux de mettre en évidence les aspects communs de foi et de vie chrétienne et les différences qui conduisent à la désunion s’estompent.
Cette année la fête patronale a rassemblé à Stânceni des fidèles de diverses confessions (orthodoxes, gréco-catholiques, romano-catholiques) ou nationalités (roumains, hongrois, français). Avec tous nous avons fêté la Croix source de vie.
Le programme liturgique a compris les Matines, suivies de la vénération d’une relique de la Sainte croix gardée au skite. Puis la Liturgie fut présidée par Père Nicolas Anusca, représentant de sa Béatitude Lucien, auprès du Père Archimandrite Cornel Dîrle, aumônier du skite et de cinq autres prêtres (le protopope de Borşa, Marius Mureşan, celui de Târnaveni, Sorin Ivan, venu avec un groupe de paroissiens de Cetatea de Balta, celui de Gheorgheni-Reghin-Teaca, Adrian Lung, le Père et Docteur Mihai Stefanescu, venu avec son chantre, le prêtre de Sarmaş, Vasile Frasinaru, les hôtes habituels qui partagent pleinement l’idéal œcuménique proposé par les carmélites.
Le Père Nicolas Anusca a transmis dans sa prédication la salutation de Sa Béatitude Lucian et a parlé du symbole de la croix et de la manière avec laquelle  nous devons nous rapporter à tout ce que signifie la Croix.
La Liturgie fut suivie d’une prière (pannychide) pour les membres roumains défunts de la Fraternité Saint-Élie : P. Liviu Sabau, P. Ilie Moldova, P. Jean-Baptiste Robin, Pr. Ilie Moldovan, Saveta Mureşan, Teodor Retegan, Maria Cosma, Vasile Chiuzan, Roza Becze, Lucia Miron, Maria-Olga Iovanescu, Doina Roman, Oana Seceleanu Veturia Tinţiu.
À noter la présence à la Divine Liturgie du Père archimandrite Emilian Telcean, starets du monastère orthodoxe Saint-Élie de Topliţa, un ami du skite qui est auprès de nous dans les moments importants et la présence du nouveau prêtre romano-catholique de Stânceni, P. Ciprian-Iosif Scheianu.
La table commune et la rencontre de la fraternité Saint-Élie ont achevé un jour de prière et de communion fraternelle, un jour qui montre que là où est la bienveillance et l’ouverture, l’unité autour d’un idéal commun est possible.
P. Adrian Lung











joi, 6 septembrie 2018

Hramul schitului Stânceni

Cu bucurie, vă invităm la hramul Schitului din Stânceni :

Vineri, 14 septembrie 2018
ora 08:30 - Utrenia urmată de venerarea unei relicve a Sfintei Cruci
ora 10:00 - Sfânta Liturghie
Parastas pentru morţii din Fraternitatea Sf. Ilie din România
Tintiu Veturia (1999); Mureşan Otilia Saveta (2003); Retegan Teodor (2006); Seceleanu Oana (2006); Roman Doina (2010); Cosma Maria (2010); Chiuzan Vasile (2011); Moldovan Pr. Ilie (2012); Sabău Pr. Liviu (2013); Robin Pr. Jean-Baptiste (2014); Becze Roza (2016); Miron Lucia (2017); Iovanescu Maria-Olga (2017).

ora 14 – Întâlnirea Fraternităţii Sf. Ilie

duminică, 19 august 2018

"Un sapin de Stânceni raconte" / ”Un brad de la Stânceni povestește”

Permettez-moi de prendre la parole. Je vis au skite depuis le début, ou mieux, j’étais déjà là avant le skite. 
Les sœurs sont venues s’installer ici attirées par la proximité du ciel et l’odeur de la forêt. Elles ont construit des ermitages et une église, dont les peintures reflètent la couleur verte de l’environnement. J’entends leurs chants, comme si elles me demandaient, à moi aussi, de « supplier par un murmure de mes feuilles (ou plutôt, de mes aiguilles) le Créateur de l’univers de leur entrouvrir les portes » du Paradis. 
Elles n’étaient pourtant jamais nombreuses et actuellement il n’y a qu’une « maica », qui vit au skite avec sa petite chatte à la recherche de la « viridité », comme une de leurs saintes a nommé cette énergie de vie insufflée par l’Esprit Saint. 
Mais, en fait, elle est rarement seule… il y a d’autres personnes, qui viennent de temps en temps pour écouter le murmure des feuilles dans l’espérance de percevoir aussi « la murmure d’une brise légère », signe de la présence de Dieu. Pour nous, il est naturel d’être dans Sa présence. Eux, ils ont besoin de discuter, expliquer, chanter, écouter. 
Depuis quelques années, ils sont bien nombreux à venir célébrer ici la fête de la Transfiguration. Cette fête, où le soleil d’été fait l’écho à la lumière émanant de Sa Face, mais sans pouvoir égaler à sa splendeur. Pourtant, la lumière d’été est bien vive ici, dans les montagnes. 
Je commence á connaître les personnes, qui viennent ici régulièrement ; évêques, moines et moniales, simples fidèles, catholiques, orthodoxes, protestants, même juifs. 
Ils se réunissent dans la « chambre haute », petite salle de conférence construite au-dessus d’une bibliothèque bien vaste. Je me penche un peu… un tout petit peu, sans faire de bruit, pour les écouter. Le thème de cette année est la présence des prophètes Moïse et Élie à la Transfiguration. D’abord c’est le Père Cornel – je le connais bien, il est le prêtre du skite – qui aborde la question, comment s’approcher de Dieu, comment pouvoir se tenir en Sa présence. Ensuite, le Père Tarciziu Șerban, déjà un intervenant fidèle, nous emmène à réfléchir combien l’évènement de la Transfiguration est important pour l’établissement de la Nouvelle Alliance. Suivent deux présentations, l’une patristique du Père Radu Gârbacea, qui analyse quelques homélies grecques des ive-viie siècles ; il est parmi nous la première fois, j’espère, qu’on le reverra ! L’autre médiévale, de Mère Éliane, qui nous présente ses récentes recherches en scrutant les commentaires bibliques de l’époque carolingienne. Nous écoutons aussi un texte envoyé par sr Cristiana Dobner, carmélite italienne, qui appuie par de nombreuses citations le rôle essentiel de Moïse et d’Élie dans la spiritualité carmélitaine, aussi bien dans la spiritualité individuelle que dans l’Ordre même, prédestiné par ses origines d’être un acteur privilégié du rapprochement entre juifs et chrétiens. Et… c’est déjà terminé ? Il manquait quelque chose… l’excursion d’histoire d’art par le professeur Tereza Sinigalia, qui n’a pas pu venir, mais nous a envoyé un message en nous assurant de sa communion spirituelle. 
Au déclin du jour, les Vêpres de la fête sont célébrées, en attendant la levée du nouveau jour pour continuer prières et chants. 
Dès le matin, de nombreux pèlerins se joignent à ceux déjà présents. La Divine Liturgie est présidée par Mgr Mihai Fraţila - un ami de longue date, lui aussi – avec l’assistance d’une douzaine de prêtres. Mes branches frémissent en écoutant les chants, même si cette fois, je les entends un peu moins ; mon ami le torrent, qui a l’habitude d’être plus silencieux à cette saison, est bien bavard, car cet été, il a beaucoup plu. Mais pour la fête, le temp est devenu plus clair, comme si la Lumière Divine se reflétait aussi dans les nuages. 
Après la Liturgie et l’Acathiste chanté parmi les arbres, certains restent encore un peu, d’autres pèlerins repartent pour voir le petit musée juif de Târgu Mureş récemment ouvert. 
Tous – y compris moi – portons la bénédiction et le désir : Seigneur, il nous est bon d’être ici ! 

Un sapin 

&&&&
Vă rog să îmi permiteți să iau cuvântul. Eu trăiesc la schit încă de la început, mai bine zis, eram încă dinainte de existența schitului.
Surorile au venit să se instaleze aici, aproape de cer și de mireasma pădurii. Au construit aici chilii și o biserică a cărei picturi reflectă culoarea verde a mediului înconjurător. Le ascult cântările, ca și cum ele mi-ar cere și mie să „Îl rog pe Creatorul universului, printr-un murmur al frunzelor (sau, mai degrabă, al acelor mele), să le întredeschidă porțile” spre Rai.
N-au fost niciodată numeroase și, de fapt, în prezent nu există decât o „maică” ce trăiește la schit împreună cu pisica sa, în căutarea „verdeții”, cum numea una din sfintele lor această energie de viață insuflată de către Sfântul Spirit. 
Dar, de fapt, ea este rareori singură..., sunt și alte persoane care vin, din când în când, să asculte murmurul frunzelor, cu speranța că vor simți și „murmurul unei adieri ușoare”, semnul prezenței lui Dumnezeu. Pentru noi, este întru totul natural să ne aflăm în prezența Lui. Ele, însă, au nevoie să discute, să explice, să cânte, să asculte.
De câțiva ani, sunt foarte numeroși cei care vin aici să celebreze sărbătoarea Schimbării la Față a Mântuitorului, această sărbătoare în care soarele de vară se face ecoul luminii ce emană de la Fața Sa, dar fără să poată egala splendoarea acesteia. Totuși, lumina de vară este foarte puternică aici, între munți.
Încep să cunosc persoanele care vin aici cu regularitate: episcopi, călugări și călugărițe, simpli credincioși, catolici, ortodocși, protestanți, chiar și evrei.
Se adună în „camera de sus”, mica sală de conferințe construită deasupra unei biblioteci foarte mari. Mă aplec un pic, doar un pic, fără să fac vreun zgomot, ca să ascult. Tema din acest an este prezența profetului Moise și Ilie la Schimbarea la Față. Mai întâi, părintele Cornel – îl cunosc foarte bine, este capelanul schitului – este cel care abordează subiectul: cum să ne apropiem de Dumnezeu, cum să stăm în prezența Lui. Apoi, părintele Tarciziu Șerban, o prezență constantă, ne conduce să reflectăm asupra importanței evenimentului Schimbării la față pentru stabilirea Noului Legământ. Urmează două prezentări, una patristică, a părintelui Radu Gârbacea, care analizează câteva predici grecești din sec. iv-vii. Părintele se află printre noi pentru prima dată și sper că va mai reveni. Cealaltă prezentare de Ev Mediu, cea a Maicii Éliane, ne prezintă cercetările sale recente de examinare a comentariilor biblice din perioada carolingiană. Ascultăm și un text trimis de către sora Cristiana Dobner, carmelită italiană care se apleacă, prin numeroase citate, asupra rolului esențial al lui Moise și al lui Ilie în spiritualitatea carmelitană, atât în spiritualitatea individuală cât și în cea a Ordinului însuși, ordin predestinat prin originile sale să fie un actor privilegiat al apropierii între evrei și creștini. Și..., s-a și terminat? Mai lipsea ceva..., excursul de istoria artelor al profesoarei Tereza Sinigalia, care nu a putut veni, dar ne-a trimis un mesaj, asigurându-ne de comuniunea sa spirituală.
Spre seară, s-a celebrat Vecernia sărbătorii, în așteptarea noii zile, pentru a continua rugăciunile și cântările.
Încă de dimineață, numeroși pelerini se alătură celor deja prezenți. Sfânta Liturghie este prezidată de către P.S. Mihai Frățilă – prieten, și el, de multă vreme al Schitului – asistat de doisprezece preoți. Crengile mele freamătă ascultând cântările, chiar dacă, de această dată, le aud mai puțin căci râul, prietenul meu care are obiceiul să fie destul de liniștit în această perioadă, este destul de gălăgios căci, în această vară, a plouat mult. Dar, pentru sărbătoare, vremea s-a făcut mai  frumoasă, ca și cum Lumina Divină s-ar fi reflectat și în nori.
După Liturghie și după Acatistul cântat printre copaci, unii mai rămân puțin, alți pelerini pleacă să vadă micul muzeu evreiesc din Târgu-Mureș, inaugurat recent.
Poartă cu toții – inclusiv eu – binecuvântarea și dorința: Doamne, cât de bine ne este nouă să fim aici!

Un brad














marți, 3 iulie 2018

Bénédiction de l'église gréco-catholique de Subcetate / Sfințirea bisericiii greco-catolice din Subcetate

Bénédiction de l'église gréco-catholique de Subcetate

Voici le compte-rendu de cet événement par P. Adrian Lung, curé de Subcetate-Hodosa, qui célébra chaque semaine la Divine Liturgie au skite de Stânceni durant les premières années.

###

Sfințirea bisericii  greco-catolice din Subcetate, Protopopiatul Gheorgheni

Parohia greco-catolică ”Sfinții Apostoli Petru și Pavel„ din Subcetate (Harghita), Protopopiatul Gheorgheni, a cunoscut, duminică 1 iulie, bucuria de a vedea biserica parohială sfințită după amplele lucrări de renovare și extindere.
Din încredințarea Preafericitului Părinte Cardinal Lucian,  Preasfinția Sa Claudiu Lucian  Pop, episcopul Curiei Arhiepiscopiei Majore a împlinit ceremonia de sfințire, respectiv ungerea bisericii și a altarului  cu Sfântul Mir și stropirea cu apa sfințită și așezarea moaștelor Sf. Filip martirul în locul pregătit din masa altarului. Sfintele moaște au fost oferite de Curia episcopală din Casale Monferrato (Italia).
Alături de Episcop au participat la ritualul sfințirii și la Sf. Liturghie Protopopul locului Părintele Mihai Husaru, Pr. Vasile Frăsinaru (Sărmaș), Pr. Vasile Costea (Toplița), Pr. Sorin Ivan (Cetatea de Baltă), Pr. Cristian Rus (Blaj), Pr. Inocențiu Lung (Coșteiu).
Un număr important de credincioși au participat emoționați și impresionați de ceremonie la eveniment, bucurându-se de sacralitatea momentului, conștienți de importanța bisericii nou sfințite pentru comunitatea locală și pentru fiecare participant în parte. Dealtfel comunitatea creștină din Subcetate, indiferent de confesiune, a avut o contribuție fundamentală la realizarea acestui proiect.
Parohia greco-catolică Subcetate a fost din vechime o parohia importantă de pe valea Mureșului superior, binecuvântată cu preoți vrednici care au reușit să înnobileze și să transmită credința prin biserică și cultura prin școală credincioșilor pe care i-au păstorit. Dintre aceștia îi amintim pe:
  • Elie Câmpeanu, preot la Subcetate între anii 1884-1898, apoi protopop la Gheorgheni și la Târgu-Mureș, un om de cultură apreciat de contemporanii săi dintre care ăi amintim pe Ioan Bianu, Nicolae Iorga sau Titus Mălai  (cf. Doina Dobrean Viața la Subcetate) ;
  • Vasile Urzică, preot între anii 1900-1916, în timpul căruia s-a zidit impunătoarea biserică din piatră. Ajungînd protopop la Alba-Iulia participă la Unirea din 1918 în calitate de membru în „Comitetul celor 100” (cf. Doina Dobrean, Viața la Subcetate)
  • Augustin Tătar, administrator parohial la Subcetate în anul 1918. A participat ca deputat în Adunarea Națională din 1 decembrie unde a  reprezentat ca delegat de drept județul Ciuc (cf.  https://ro.wikipedia.org/wiki/Augustin_T%C4%83tar#cite_note-Neamtu-2)
În perioada prigoanei comuniste de credincioșii greco-catolici din Subcetate și din împrejurimi s-a ocupat părintele Petru Dobrean (1910-1994), cel care la începutul anilor 90 a construit și mica biserică din lemn care azi este altarul noului edificiu. El a fost secondat și ajutat de Părintele Liviu Sabău, protopopul Târgu-Mureșului,amândoi reușind să asigure continuitatea parohiei.
Sfințirea bisericii a însemnat astfel și o încununare a eforturilor tuturor celor care de-a lungul timpului s-au străduit să transmită bucuria credinței și speranța mântuirii prin jertfa Mântuitorului Isus Christos, jertfă permanent reînnoită pe altarele bisericilor creștine.
Tuturor participanților mulțumiri.

Preot Adrian Lung



















vineri, 29 iunie 2018

INAUGURAREA MUZEULUI COMUNITĂȚII EVREIEȘTI DIN TÂRGU-MUREȘ

Duminică, 25 iunie 2018, Sinagoga din Târgu-Mureș avea porțile deschise. Soseau invitați din țară și din străinătate la momentul festiv al inaugurării unui colț muzeal al Comunității Evreiești din localitate, eveniment festiv unic în viața Comunității. Dl. dr. ing. Vasile Dub, președintele, a deschis întâlnirea declarând că a organizat acest colț muzeal pentru ca evreii din Târgu-Mureș să lase urme pentru generațiile următoare, nu numai în cimitirul evreiesc, ci și în acest muzeu. S-au transmis cuvinte de salut din partea Federației Comunităților Evreiești din România și din partea altor comunități evreiești din alte localități, după care corul Comunității din Brașov a prezentat un minunat program artistic, atât cu muzică evreiască religioasă, cât și laică, îndelung aplaudat de către spectatori. 
Momentul așteptat de către toți a fost inaugurarea muzeului prin tăierea panglicii de către d-na Tușa Etelka, care, împreună cu d-na Chirvăsuți Judith au fost sponsorii al acestei lăudabile inițiative cultural-istorice. Încă de la intrare, Colțul Israel te întâmpină cu o fotografie imensă care reprezintă un mare grup de evrei din Borsec, jumătate fiind evrei, cealaltă jumătate fiind creștini, dovadă a bunei conviețuiri a celor două confesiuni religioase din România. O altă fotografie-document arată cea mai veche sinagogă din Tg.Mureș, datând din anul 1747, iar alături, o bucată de lemn din această sinagogă, recuperată recent de la Budapesta pentru a fi așezată în acest muzeu. Se continuă cu un scurt istoric al evreilor din Tg.Mureș care, după ce au primit drepturi din partea autorității austro-ungare, în anul 1867, s-au dezvoltat foarte bine și și-au găsit locul în această localitate. Un colț al sălii prezintă un interior de casă evreiască, cu pian, cu alte obiecte de casnice și o fotografie a unei familii de evrei. În muzeu, la loc central, Tora și Talmudul, expuse pentru vizitare, lucru nemaiîntâlnit în alte muzee, declară dl. Vasile Dub. Ambele sunt deschise la Cartea Esterei, moment important în viața poporului evreu. 
În cea de-a doua cameră, un panou prezintă marea provocare pe care a reprezentat-o sionismul în istoria poporului evreu, o mișcare foarte puternică de creare a statului evreu Israel, fostă Palestina. Nu toți evreii sunt adepți ai sionismului, unii, printre care Elie Wiesel, fiind adepții rămânerii evreilor în statele în care ei se află în prezent. A urmat însă fascismul și, ca urmare a acestuia, în martie 1944, când nemții au intrat în Budapesta și au instaurat un guvern ultrafascist, evreii târgu-mureșeni și cei veniți din satele din împrejurimi, reprezentând împreună 30 la sută din populația orașului, au fost duși într-un ghetou aflat în fosta fabrică de cărămizi din actualul cartier Tudor. După chinuri inimaginabile petrecute aici, 7500 de evrei au fost duși la lagărul de exterminare de la Auschwitz, în trei transporturi, în condiții inumane. O machetă ingenioasă aflată în mijocul camerei prezintă sugestiv orașul Târgu-Mureș, înainte și după deportarea evreilor. O vitrină prezintă obiectele duse de către evrei în deportare, în special cărți de rugăciuni. Un panou prezintă școala evreiască, educația fiind una din principalele griji ale comunității evreiești. Elevi și copii de grădiniță din această școală au murit în lagărele de gazare, împreună cu părinții lor. De altfel, pe peretele exterior al muzeului, o listă lungă prezintă numărul cutremurător de mare de elevi care au pierit în astfel de condiții dramatice. 
Din rândul evreilor târgu-mureșeni s-a ridicat un număr important de intelectuali evrei, mari oameni de cultură, ale căror portrete sunt prezentate pe un panoul ce încheie ciclul prezentării din muzeul Comunității. 
O inițiativă mai mult decât lăudabilă a Comunității Evreiești din Târgu-Mureș de a realiza acest muzeu memorial care își așteaptă vizitatorii și la a cărui inaugurare, din păcate, deși invitate, nu au participat oficialitățile județene și municipale, însă au fost prezenți foarte mulți târgumureşeni.