Sâmbătă, 21 ianuarie, la Schit a avut loc întâlnirea de rugăciune pentru unitatea creștinilor. Protestanți, ortodocși, romano-catolici, greco-catolici ne-am întâlnit în comuniune de rugăciune sinceră pentru unitate în sensul temei din acest an: Să ne reconciliem. Iubirea lui Christos ne constrânge (cf. 2 Cor. 5, 14-20).
O meditație pentru acest eveniment, pe care o redăm mai jos, ne-a transmis pastorul reformat din Toplița, dl Barticel-Kiss Cristian.
Stimaţi participanţi!
Vă salutăm cu drag cu prilejul întrunirii de astăzi marcate de jubileul de 500 de ani de la reforma lui Luther, care a avut un efect benefic atât asupra bisericii orientale cât şi asupra celei occidentale prin modul de a regăsi calea întoarcerii spre o mai pură interpretare şi trăire a Evangheliei. Toată mişcarea protestantă a pornit dintr-o astfel de mănăstire din Germania în care monahul augustinian Martin Luther a început să caute din Biblie adevăratul sens al vieţii şi rolul Bisericii în acesta.
Protestantismul se naşte ca o mişcare critică în interiorul creştinismului occidental medieval. Această caracteristică se percepe, mai ales, la nivel teologic.
Marile teme ale teologiei lui Luther - libertatea creştină, suveranitatea lui Dumnezeu, gratuitatea mântuirii, autoritatea Scripturii - tulbură sistemul religios medieval bazat pe dominaţia mediatoare a clericilor, şi determină reforme radicale din partea multora dintre discipolii lui, determină răsturnări sociale datorită cărora Reforma este foarte curând acuzată de instigare la revoltă şi dezordine, fapt pentru care ideologia teologică a fost identificată greşit şi refuzată de majoritatea clericilor.
Protestantismul întotdeauna a privit cu suspiciune dimensiunea ritualului şi a apărut ca o reacţie la folosirea abuzivă a acestuia în Biserică, ce ar fi sufocat autoritatea şi centralitatea cuvântului Scripturii, fiind o religie a libertăţii şi a ieşirii din captivitatea rituală a creştinismului occidental. În condiţiile secularizării şi a modernităţii era necesară reînţelegerea propriei relaţii cu dimensiunea ritului, dimensiune antropologică fundamentală care traversează în profunzime spiritualitatea religioasă şi manifestările sale.
Impulsul care l-a împins pe Luther în activitatea sa nu a fost încă de la început acela de a întreprinde o reformă în Biserică, ci redescoperirea mesajului evangheliei şi, prin aceasta, el insista asupra libertăţii şi necesităţii predicării. Toată activitatea sa poate fi citită în cheia predicării şi a învăţării. Predicile, comentariile şi catehismele sale rămân modele de nedepăşit de comunicare şi de profunzime spirituală, din care cauză se poate spune că el a creat o formă de meditaţie creştină cu totul nouă, după omilia perioadei patristice şi a Postului Mare a predicatorilor medievali.
Aşa cum există o spiritualitate ortodoxă şi o spiritualitate catolică există şi o spiritualitate protestantă, care se multiplică mai apoi în diversitatea expresiilor sale (luterană, reformată, metodistă, baptistă, penticostală etc.)
Astăzi ne însuşim bucuria şi stima faţă de Biserica Catolică şi Ortodoxă pentru deschiderea către această spiritualitate protestantă marcată şi prin invitarea Bisericii Reformate la reuniunea de astăzi. Această zi de rugăciune pentru unitatea creştinilor organizată de Mănăstirea Gudea este un semn măreţ de ecumenism, pentru care l-e transmitem mulţumire Măicuţelor şi domnului Preot şi prin această cale.
Din păcate, nu am putut sărbători cu Dvs. astăzi, pentru că am acceptat deja de două luni slujirea la o slujbă consacrate unităţii creştinilor în localitatea Breaza.
Pacea Domnului să vă călăuzească!
Cu stimă şi dragoste frăţească, preotul Barticel-Kiss Cristian - în numele comunităţii protestante din Topliţa
