Hramul bisericii Schitului
Stânceni a fost și în acest an prilej de reflecție profundă, prietenească, o
continuare a întâlnirilor inițiate în 2013 de Maica Éliane, având ca subiect relațiile
dintre evrei și creștini. Temele tratate în cei trei ani sunt sugestive și grăitoare:
”Identitatea lui Israel și a Bisericii, astăzi” – 2013; ”Evrei și creștini,
pentru aprofundarea dialogului” – 2014; ”Nostra Aetate, aniversarea a 50 de ani
(1965-2015)” – 2015.
Întâlnirea din acest an s-a desfășurat pe parcursul a mai multor zile și a cuprins mai multe etape:
- Întâmpinarea grupului de pelerini francezi la
aeroportul din Târgu Mureș și vizitarea sinagogii din oraș și a grupului
statuar ridicat în memoria victimelor holocaustului (3 august);
- Vizitarea unor obiective turistice și
religioase: sinagoga din Gheorgheni, mănăstirea Bistrița (NT), sinagoga monument
istoric din Piatra Neamț, biserica seminarului Neamț și mănăstirea Neamțului (4
august);
- Prima zi de colocviu (5 august);
- Hramul bisericii schitului, sărbătoarea
”Schimbării la Față”, cu participarea la Sf. Liturghie celebrată împreună cu PS
Mihai, episcopul Bucureștiului (predica aici) și a doua zi a colocviului (6 august).
Tema acestui an, aniversarea publicării Declarației Nostra Aetate a Conciliului Vatican al II-lea, s-a dovedit a fi un subiect incitant atât pentru personalitățile invitate să conferențieze cât și pentru numeroșii participanți, chiar dacă în România se vorbește destul de puțin despre relațiile iudeo-creștine, comunitățile evreiești fiind, din păcate, tot mai reduse după cum s-a văzut în vizitele la sinagogile din Tg. Mureș, Gheorgheni sau Piatra Neamț.
Conciliul ecumenic Vatican al II-lea a reprezentat o amplă acțiune de reînnoire a Bisericii catolice, un ”examen de conștiință desfășurat în fața ochilor proprii, în faț
a lumii și în fața lui
Dumnezeu”. Timp de trei ani, pe baza a 8972 de propoziții grupate în
mai multe scheme, Conciliul a acoperit în 4 Constituții, 9 Decrete și 3 Declarații temele
majore de interes pentru biserică. Declarația Nostra Aetate a primit numele de la fraza cu care începe documentul
conciliar: ”În EPOCA NOASTRĂ, în care neamul omenesc este din zi în zi mai strâns unit și în care
crește interdependența dintre popoare, Biserica își examinează cu mai multă
atenție relațiile cu religiile necreștine.”
Intervențiile de la Stânceni, ce
vor fi publicate în următorul număr al revistei Mikhtav (disponibil în curând
la Schit), au căutat să marcheze progresele realizate, în cei 50 de ani trecuți de la publicarea documentului aniversat, în dialogul iudeo-creștin din
diverse perspective: iudaică și creștină (catolică, luterană, ortodoxă), dar și
din punctul de vedere al artei vechi bisericești sau al istoriei comunităților
locale.
O concluzie de bun simț, care a
întrunit acordul tuturor participanților, este cea a doamnei Jacqueline Cuche,
președinta Prieteniei iudeo-creștine din
Franța (AJCF), care a spus:
”Biserica (și înțeleg prin
aceasta totalitatea creștinilor) recunoaște că Isus era evreu, la fel ca Maria,
apostolii și toți primii creștini; ea condamnă acuzația de deicid aruncată timp
atât de îndelungat asupra poporului evreu în ansamblul său; ea condamnă
teologia substituirii și nu se mai prezintă ca fiind Noul Israel; ea afirmă că
Dumnezeu, fidel fiind, își păstrează iubirea sa pentru poporul evreiesc și
recunoaște, deci, permanența Primului Legământ, pe care Noul Legământ nu l-a
abrogat...”
